Mănăstirea Râșca face parte din lista cuprinzătoare de lăcașuri de cult ctitorite de domnitorul Petru Rareș. Desigur, istoria ei este chiar mai veche de atât, însă acesta este un aspect pe care îl vom discuta mai târziu. Alături de celelalte mănăstiri din Bucovina, reprezintă unul dintre pilonii credinței și spiritualității ortodoxe de pe aceste meleaguri. Noi am vizitat-o în urmă cu doi ani și ne-a surprins plăcut.

Alexandru Vlahuță a vizitat mănăstirea Râșca în urmă cu mai bine de un secol în drumul său spre ținutul Suceava, pe care îl denumește ca fiind „cel din urmă ținut al țării”. El o menționează în cartea sa, România Pitorească, drept p mănăstire „pusă subt o sprinceană de braniște, la marginea șesului, întemeiată de episcopul Macarie al Romanului în zilele lui Petru Rareș, care-a înzestrat-o c-o biserică și cu opt chilii”.

Mănăstirea Râșca: așezare

Sursă foto: bestofromania.eu

Mănăstirea Râșca se situează în satul cu același nume, ce face parte din județul Suceava. Se află la o distanță de 17 kilometri de orașul Fălticeni. Este situată pe șoseaua Fălticeni – Tg. Neamț din Boroaia, de unde se urmează ramificația dreaptă, Râșca – Slătioara. Se află la distanță de un kilometru de centrul satului Râșca. Totodată, este situată la dor 5 kilometri de mănăstirea Bogdănești.

Istoria mănăstirii

Istoria lăcașului de cult este legată de cea a Mănăstirii Bogdănești, ce a fost ridicată în 1363 de Bogdan I al Moldovei. Aceasta a fost distrusă mai târziu în repetate rânduri de tătari și turci, nemaiputând fi reconstruită. În 1541, Petru Rareș a hotărât să ridice în apropiere o nouă mănăstire, unde să mute oștea de la Bogdănești. S-a construit astfel o biserică de dimensiuni modeste, ce avea hramul Sf. Nicolae. A fost pictată în frescă și împrejmuită cu ziduri cu creneluri și turn, cu scopul de a servi ca cetate în situații de criză.

În anul 1542 a avut loc sfințirea mănăstirii și s-au adus moaștele Sfântului Nicolae. În 1572, Moldova a fost invadată de tătari și turci, iar mănăstirea prădată. A rămas ruină vreme de mai bine de 30 de ani, până în 1611, când familia Băcioc (vornicul Țării de Jos, soția și fiica lui) și-au donat averea pentru a reface mănăstirea. Ea a fost extinsă și îmbunătățită, schimbându-și mult înfățișarea pe care o avea în timpul domniei lui Petru Rareș.

De-a lungul anilor, biserica a mai fost prădată în nenumărate rânduri de unguri și tătari. Mănăstirea Râșca a devenit mai târziu metoc al Mănăstirii Probota. Călugării de aici nu au recunoscut închinarea și Mănăstirea Râșca a devenit mănăstire de sine stătătoare, fiind supusă doar Mitropoliei Moldovei. A fost restaurată din nou în 1766 în timpul egumenului Calistru Ene, iar mai târziu, în 1821, a picat iar pradă turcilor. S-a restaurat din nou în vremea mitropolitului Veniamin Costachi.

Mănăstirea Râșca prezenta o poziționare retrasă, ce a transformat-o la un anumit moment din trecutul ei istoric în închisoare pentru vagabonzi, călugări și boieri ce nu se supuneau domnitorului Moldovei. În 1849 s-au realizat iar o serie de reparații. În timpul primului război mondial, chiliile mănăstirii au servit drept spitale pentru îngrijirea răniților.

În anul 1921 a avut loc un incendiu ce a ars chiliile, acoperișul și casa de oaspeți a mănăstirii. A fost refăcută în perioada 1923-1931, cu sprijinul mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei. Lăcașul de cult s-a mai bucurat de mici lucrări de restaurare de-a lungul timpului. În prezent, la Mănăstirea Râșca există o părticică din lemnul Sfintei Cruci donată de Biserica Greacă, o parte din moaștele Sfântului Nicolae și o parte din moaștele Sfântului Serafim.

Mănăstirea Râșca: pictura

Mănăstirea Râșca - Pictura

Sursă foto: mapio.net

Pictura mănăstirii a fost reînnoită pe alocuri 1827. În absida altarului sunt pictate scene din viața Fecioarei Maria și Împărtășirea Apostolilor. În Naos sunt reprezentate întâmplări din Viața și Patimile Mântuitorului: Învierea lui Lazăr, Spălarea picioarelor, Cina cea de taină, Iisus în fața lui Pilat etc. Diverse picturi au păstrat vechea lor înfățișare. Printre acestea se enumeră Înmulțirea pâinilor din N-E naosului și portretul Sf. Nicolae din N-E altarului.

Deosebit de frumoasă este și pictura exterioară. Aceasta cuprinde două mari compoziții: Scara Sfântului Ioan Climax și Judecata de Apoi. În capătul de jos al scării este pictat Episcopul Macarie. Aceste picturi sunt specifice perioadei domniei lui Petru Rareș. Pe peretele exterior sunt pictate și patru medalioane cu monahi. În pridvorul bisericii se află tabloul votiv, piatra de mormânt a episcopului Macarie și lespedea funerară a Anastasiei, mama lui Alexandru Lăpușneanu.

Mănăstirea Râșca: arhitectura

Mănăstirea Râșca - Arhitectura

Sursă foto: festivaluri-romanesti.ro

Arhitectura mănăstirii este una specifică stilului moldovenesc. Naosul bisericii prezintă o boltă, cu turlă înaltă. Pronaosul este și el boltit, iar calota sferică. În trecut, exista un perete despărțitor între naos și pronaos, ce a fost dărâmat în 1827:

Intru cinstea si marirea sfantului Ierarh Nicolae, patronal acestei manastiri, la anul 1827, in zilele preasfintitului mitropolit Veniamin Gostachi, prin sarguinta si cheltuiala preacuviosului arhimandrit chir Ioan, egumenul acestui sfant locas, care s-au prefacut dupa modelul obisnuit acuma in Moldova, s-au largit inlauntru prin daramrea unui perte din mijloc, s-au marit si s-au intarit ferestrele la gratii, s-au adaos proscomidia, s-au informat fostul pridvor in trupul bisericii, adaugandu-i-se altul, din nou s-au acoperit, s-au zugravit pe dinauntru si pe din afara si s-a impodobit cu multe odoara, inturnandu-se multe drituri si mosii impresurate.”

În incinta mănăstirii Râșca se mai află un turn cu clopotniță cu două etaje. Elementele sale arhitecturale îl datează ca fiind din secolul al XVII-lea. Este construit în stil bizantin, fiind la bază cu boltă cilindrică, dublată cu arcuri frânte. La cel de-al doilea etaj e situată clopotnița. Ferestrele cu arc frânt sunt specifice stilului gotic. Chiliile de pe latura vestică sunt mai vechi decât restul. Zidul mănăstirii este prevăzut cu turnuri cu colțuri.

Mănăstirea Râșca alături de celelalte mănăstiri din România, întregește tezaurul spiritual. Oglindește cultura românească și credința ei în Dumnezeu deopotrivă. Ea este atât o operă de cultură și artă creștină, cât și de istorie națională. Dacă intenționați să faceți un tur al mănăstirilor din Bucovina, nu ezitați să o integrați în itinerariul dumneavoastră de călătorie. Cu siguranță nu veți regreta.

Sursă: www.manastirearasca.ro

Ioana Dobresenciuc

Sunt născută în Suceava, locul unde mi-am petrecut copilăria și m-am format ca om. Spirit entuziast și curios din fire, nu ezit să descopăr locuri noi și povești spuse din suflet. Iubesc plaiurile Bucovinei și sunt mândră ambasadoare a acestora.