Orașul Siret se situează în Nord-Estul județului Suceava și se află la aproximativ 5 kilometri distanță de granița cu Ucraina. A fost multă vreme un oraș deosebit de important în dezvoltarea acestei zone, mulțumită tocmai situării în acest punct de tranziție.

Ilie Dan și Constantin C Giurgescu sunt de părere că numele orașului își are proveniența în limba dacă, atribuindu-i înțelesul de apă curgătoare. Desigur, există diverse teorii referitoare la acest aspect, unii istorici și filologi găsind în numele lui diferite înțelesuri: mijloc, inimă, sare multă, repede etc.

Cercetările istorice ne fac să credem că această zonă a fost locuită în permanență de un număr mare de locuitori, neexistând însă dovezi scrise în acest sens. Arheologii consideră că zona a fost locuită încă din neolitic.

Putem descrie istoria orașului Siret încă din anul 1211. În cele ce urmează, vă propunem să facem o scurtă trecere prin istoria acestui loc, menționând cele mai importante evenimente care l-au marcat la un anumit moment.

Siret în perioada interbelică

Siret în perioada interbelică

Istoria orașului Siret

1211-1225 – În Dicționarul geografic al Regatului Poloniei și al altor state slave este precizat că în această perioadă, Ordinul Cavalerilor Teutoni au ridicat în această zonă o fortăreață.

1241 – Aceeași sursă ne dezvăluie că acest castel a fost distrus de un popor migrator și, anume, tătarii.

1326 – Este menționată existența unui biserici franciscane la Siret, sursa informației fiind însă incertă.

1334 – Această mănăstire este menționată mai târziu, în aceeași sursă documentară a bisericii greco-catolice, și aceasta fiind însă incertă.

1339 – Orașul a fost atestat pentru prima oară în portulanul lui Angelio Dulcert

1340 – Siret apare menționat într-o scrisoare ca fiind capitala Valachiei, un mic ducat. Drept urmare, de aici înțelegem că acesta a fost primul centru urban medieval din Moldova.

1351 – Se definesc granițele principatului Moldova, prin tratatul dintre Regele Ungariei și ducele Lituaniei, încheiat la Siret.

1354-1358 – Orașul devine capitala Moldovei, sub domnia lui Saș Vodă.

1358 – S-a finalizat construcția bisericii Sfânta Treime. Aceasta s-a conservat până în prezent, fiind funcțională și deservind parohia ortodoxă din Siret.

1359-1365 – Siretul este capitala Moldovei, în timpul domnitorului Bogdan I.

1365-1373 – Siretul este capitala Moldovei, în timpul domnitorului Latcu Vodă

1370 – Finalizarea construcției bisericii Sf. Ioan Botezătorul. Biserica este funcțională în prezent, însă a suferit o serie de modificări.

1371 – Se înființează Episcopia Romano-Catolică de la Siret, fiind prima din zona Moldovei. Episcopul acesteia era Andrei de Cracovia, confesorul reginei Elisabeta de Ungaria.

1373 – S-a înființat prima școală din principat, predarea făcându-se în limba latină.

1375-1391 – Moldova este condusă de Petru I Mușat, care a păstrat capitala în orașul Siret până în 1388.

1377 – Se bate prima monedă din principat, sediul monetăriei fiind în Siret.

1380 – Se înființează prima bibliotecă din Moldova. A fost desființată după aproape 200 de ani din ordinele lui Ion Vodă cel Cumplit. Există izvoare istorice care menționează ca ea a fost dusă la Iași în anul 1575.

1388 – Petru I Mușat decide să mute capitala principatului la Suceava. Orașul Siret a devenit un domeniu al soțiilor de principi.

1391 – Orașul Siret devine un centru de pelerinaj important. Un corporaliu făcător de minuni este adus la Biserica Romano-Catolică.

1395 – Se înființează noi școli.

1401 – Aici a existat o comunitate puternică de armeni, ce au migrat de-a lungul timpului. Unii istorici amintesc orașul ca fiind reședința episcopală a armenilor, în vreme ce alții infirmă această ipoteză.

1407 – Comunitatea de armeni se mărește în urma deciziei lui Alexandru cel Bun (principe al Moldovei la acea vreme) de a scuti de impozite negustorii armeni pentru stabilirea în aceste locuri. Orașul Siret devenise un centru comercial foarte important. El făcea legătura dintre Marea Neagră și Marea Baltică.

1421 – Alexandru cel Bun îi oferă Siretul fostei soții, doamna Ringala. Ei divorțează mai târziu din pricina incompatibilității dintre religiile celor doi.

1445 – Se semnează tratatul de omagiu și credință dintre Ștefan II Principele Moldovei și Coroana Poloneză.

1453 – Alexandrel Principele Moldovei semnează un tratat de alianță cu regele Poloniei, Cazimir al IV-lea.

1457 – Siretul rămâne un centru comercial important. Se înscăunează un episcop nou pentru parohia armeană.

1473 – Ștefan cel Mare donează tot venitul morilor lui din Siret către Mănăstirea Putna.

1551 – Aflăm dintr-un poem scris de Minas din Tokhat că societatea armeană este încă una puternică, iar orașul își păstrează statutul.

1632-1639 – Orașul Siret este amintit ca fiind un centru de pelerinaj în scrierile călugărului Nicolo Barsi. El menționează un izvor făcător de minuni și o mănăstire Sf. Ioan Botezătorul.

1673 – Se construiește biserica Sf. Onufrie, o copie la scală mică a Mănăstirii Putna. Lucrearea se realizează în timpul domniei lu Ștefan Petriceicu Vodă.

1730 – Se construiește biserica Sf. Dumitru, de familia locală Sbiera. În prezent este funcțională, ea devenind cimitir ortodox.

1600-1750 – Aceasta este perioada din care datează cimitirul evreiesc. Nu există informații exacte cu privire la data lui de apariție, cu toate că se estimează că ar fi unul din cele mai vechi din Europa.

1770 – Orașul Siret a fost ocupat de armatele ruse, ce aduc cu ele și o epidemie de holeră. Acest lucru a dus la moartea unui număr foarte mare de locuitori. Doar 72 de familii mai trăiau în oraș la un recensământ realizat în 1775.

1774 – Orașul este încorporat în Imperiul Habsburgic, alături de toată zona Bucovinei.

1777 – Locuitorii depun jurământul de credință.

1782 – S-a înființat o instituție ce se ocupa cu delimitarea proprietăților din oraș. Rolul acesteia era să creeze o evidență optimă a proprietăților. Aceste însemnări sunt și astăzi recunoscute ca drepturi de proprietate în instanță.

1786 – Orașul devine reședință de județ și se reface după epidemia ce a dus la diminuarea populației. S-au stabilit aici emigranți, ce au contribuit la refacerea numărului de locuitori.

1795 – S-a înființat o fabrică de bere, a lui Menard Beil.

1826 – S-a terminat construcția Bisericii Romano-Catolice.

1828 – S-a construit primăria veche, care în zilele noastre este transformată în policlinică.

1840 – S-a construit Templul Mare Evreiesc.

1849 – Se înființează ducatul Bucovinei.

1869 – În orașul Siret se aflau 6484 de locuitori: români – 30%, evrei – 25%, germani și ucraineni – 16%.

1871 – Apare prima colecție arheologică din Bucovina. Ea a fost oferită mai târziu unui muzeu din Cernăuți.

1887 – 1900 – Se înființează nenumărate fabrici, ce au ca obiectiv de activitate prelucrarea pieilor, fabricarea de săpunuri, lumânări, uleiuri, spirt etc. De asemenea, se creează un atelier de olărie, activitate specifică zonei Bucovinei.

1893 – În oraș a emigrat un număr semnificativ de polonezi, ce au fost evacuați de guvernul rus al vremurilor respective.

1896-1910 – Se dau în folosință nenumărate clădiri și fabrici, aspecte ce denotă o dezvoltare continuă a orașului Siret.

1914-1917 – Se trasează linia frontului dintre armatele austriece și cele rusești, aspect ce afectează orașul.

1917-1918 – Siretul este ocupat de armata rusească. În momentul retragerii, aceasta jefuiește orașul.

1918 – Au intrat în oraș trupele austriece și mai târziu, cele românești. În urma capitulării, exista posibilitatea ca Siretul să fie ocupat de armatele rusești. În cadrul Congresului General al Bucovinei se hotărăște anexarea regiunii la România.

Siret în perioada interbelică

Siret în perioada interbelică

1919 – Comunitățile evreiești și germane recunosc această unire.

1930 – Importanța orașului scade treptat.

1940 – România retrage administrația și armata din Bucovina. Se stabilesc granițele țării în apropierea Siretului, ele păstrându-se până în ziua de astăzi.

1947 – Orașul Siret este inclus în strategia de dezvoltare a statului Socialist. Drept urmare, se construiesc cartiere tipice acelei perioade și se înființează diverse fabrici.

1989 – Fabricile încep să se închidă rând pe rând, orașul începând să se confrunte cu un nou declin economic.

2000 – Orașul se revigorează economic în urma apariției unor noi investitori străini, fără a atinge succesul de care s-a bucurat în vremurile de mult trecute.

2008prezent – Se închide fabrica de prelucrare a lemnului. Investitorii străini au plecat. Declinul economic al orașului ține până în zilele noastre.

Putem trage de aici următoarele concluzii: această zonă este un aextraordinar mix de culturi, aspect ce este vizibil atât în felul oamenilor de a fi, cât și în artă: arhitectură, pictură, obiceiuri și tradiții.Dacă ți-a plăcut acest articol, cu siguranță vei fi interesat să descoperi și Bucovina în imagini vechi. Vei descoperi imagini de demult din Siret, Vatra Dornei, Câmpulung, Suceava și nu numai.

Aceste date istorice și pozele utilizate în articol au fost preluate de pe site-ul primăriei oficiale din Siret.

Ioana Dobresenciuc

Sunt născută în Suceava, locul unde mi-am petrecut copilăria și m-am format ca om. Spirit entuziast și curios din fire, nu ezit să descopăr locuri noi și povești spuse din suflet. Iubesc plaiurile Bucovinei și sunt mândră ambasadoare a acestora.