Da, se apropie din nou luna femeilor. E chiar după colț. Vorba unui prieten, ce, e și anul ăsta? Da, se pare că e în fiecare an. Nouă, bărbaților, ne place luna martie. E luna în care schimbăm cauciucurile de iarnă cu cele de vară, plantăm pomi și, desigur, ne îmbrăcăm mai subțire. Ah, da, și oferim mărțișoare. Sau primim? Asta se pare că depinde de zona în care ne-am născut.
Dacă ești din Bucovina, așa cum e cazul subsemnatului, și pleci la facultate în altă regiune a țării sau pur și simplu te surprinde luna Martie departe de casă, vei avea o mică supriză. Cu alte cuvinte, vei descoperi că doar în Bucovina mărțișorul e dăruit de fete băieților.
În celelalte zone ale țării, sincer să vă spun, e un pic de dezordine. Toată lumea oferă mărțișoare la toată lumea, fiecare felicită pe fiecare, mărțișoarele se atârnă prin copaci, de uși, de animale etc. Câte bordeie atâtea obicee, nu?
Fiecare tradiție are însă farmecul său, motiv pentru care te sfătuiesc ca orice ai fi tu obișnuit să faci de mic, leapădă-te de acele deprinderi când te afli într-o zonă diferită a țării și învață tradițiile locului. E bine pentru cultura ta generală.
Citește și: Cum se desfășura o nuntă în Bucovina bunicilor noștri
Dar Bucovina? Cum e-n Bucovina?
A fost prima întrebare pe care mi-a pus-o o fată din Timișoara când, în primul meu an de facultate, m-am mirat de tradițiile lor bănățene. Acolo se face un schimb de mărțișoare și ghiocei între fete și băieți în ziua de 1 martie. Adică fetele dau băieților și băieții dau fetelor. Pe de o parte putem spune că e echitabil, nu? Toată lumea-i fericită! Doar că eu nu așa fusesem obișnuit și-mi imaginam că peste tot e ca acasă.
Cum și cui se dă un mărțișor în Bucovina
Chiar nu știu dacă se mai păstrează aceeași tradiție acum, că nu prea mai am copii mici prin preajmă pe care să-i întreb, dar în urmă cu 10-15 ani, 1 martie era ziua în care băieții primeau la școală mărțișoare de la o mulțime de fete.
Era o adevărată nebunie care se transforma într-o competiție acerbă. Era ziua când ne plimbam cel mai mult pe afară și pe holuri, aparent fără nicio treabă. Dar numai noi știam cât de mult ne doream să primim cele mai multe mărțișoare și să fim cei mai tari din clasă.
Tu câte ai?
45. Tu?
Ha, fraiere! 50!
În ziua de 1 martie toți băieții umblam cu caietul după noi, în care notam cu atenție numele fiecărei fete care ne dădea mărțișoare. Era jale dacă uitam cumva vreuna. Unii s-au ales cu dușmani pe viață din cauză că au uitat astfel de informații prețioase, așa că eram cât se poate de atenți.
De ce atâta grijă?
Pentru că de 8 martie era rândul fetelor să primească ceva!
Nouă ne-ar fi plăcut să le prindem și să le pupăm pe toate, pe rând. Asta ar fi fost o tradiție cu adevărat spectaculoasă. Un sărut pentru un mărțișor. Din păcate, dorințele băieților de clasa a 3-a rareori deveneau realitate.
Așa că ce primeau fetele de 8 martie?
Ciocolată!
Da, mândria noastră, cu pieptul plin de mărțișoare, nu era deloc împărtășită de părinții noștri, care erau nevoiți ca în fiecare an să scoată din buzunar bani pentru atâtea ciocolate câte mărțișoare primeau odraslele lor. Imaginați-vă, 50 de bucăți!
Am auzit zvonuri cum că-n alte părți se dădeau flori (precum brândușele și ghioceii din imaginile acestui articol), dar mie îmi convenea foarte mult tradiția cu ciocolata.
Pentru că am o soră, de aia!
Da, exact, dădeam eu tone de ciocolată fetelor la școală, dar o făceam cu inima împăcată știind că acasă mă așteaptă multe altele, proaspăt primite de sora mea mai mare. De aceea luna martie era luna mea preferată, pentru că atunci îmi făceam stoc de ciocolată pe câteva luni de zile. Nu știam eu că poate părinții fac eforturi să cumpere ciocolata pe care eu o dădeam la școală și nu mă supăra nici faptul că primeam un kilogram de mărțișoare.
Ce mă interesa mai mult era ca sor’mea să dea cât mai multe mărțișoare de 1 martie, astfel încât o săptămână mai târziu să vină cu ghiozdanul doldora de dulciuri.
Din păcate, bucuria n-a durat decât până prin clasa a 2-a, pentru că în acel an sor’mea a plecat la liceu mai departe, lăsându-mă pe mine în rând cu ceilalți băieți care dădeau ciocolată de 8 martie fără să mai vadă niciuna înapoi.
Era dureros, pentru că și atunci, ca și acum, iubeam ciocolata. Desigur, privind în retrospectivă, această dragoste de atunci s-ar putea să fi contribuit foarte mult la numărul de vizite pe care le fac acum la dentist. Dar nici de asta nu-mi păsa pe atunci.
Mi-am iubit copilăria în Bucovina și, dacă aș putea, m-aș întoarce în timp oricând, iar acest mărțișor bucovinean a fost o parte importantă și frumoasă a acelor vremuri.
La tine care sunt tradițiile de mărțișor?
Imaginile de mai sus îi aparțin lui Adrian Marius, căruia îi mulțumim pentru contribuție. Mai multe imagini senzaționale din Țara Dornelor puteți vedea pe pagina lui de Facebook.
