În toamna anului trecut am vizitat Cetatea de Scaun a Sucevei împreună cu Anca, având treburi la instituțiile statului din oraș. Pentru că am terminat mult mai repede decât am anticipat (știu, e ceva de pus în calendar), am zis că nu strică să vizităm ceva dacă tot am mers până acolo.
Așa că ne-am îndreptat spre fortăreața lui Ștefan și spre Muzeul Satului Bucovinean, două obiective extrem de frumoase din oraș și, foarte important, localizate una lângă alta, ceea ce face vizitarea lor mult mai ușoară și rapidă.
Mai fusesem la cetatea din Suceava în copilărie, într-o excursie organizată de școală în clasele primare, dar nu-mi mai aminteam cine știe ce despre ea. Plus că eram prea mic să-i înțeleg cu adevărat frumusețea și importanța istorică. Pe atunci mă interesau cel mai mult camerele de tortură și înălțimea zidurilor.
Pe o vreme nu tocmai călduroasă, la mijlocul unui octombrie destul de rece, am luat la pas aleile fortăreței, admirând ultimele lucrări de restaurare care s-au făcut aici și care au reparat o parte importantă a ruinelor rămase. S-au consolidat elemente precum zidurile, pivnița, arcadele interioare și podul de acces.
Înainte să intru în detalii legate de istoria ei aș vrea să îți spun ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut la acest obiectiv turistic, strict din punctul de vedere al unui vizitator.
Ce mi-a plăcut la Cetatea de Scaun a Sucevei
Primul lucru pe care îl simți, imediat ce te apropii de cetate și dai cu ochii de zidurile sale, este o curiozitate parcă de nestăpânit. Al doilea sentiment e unul de admirație când vezi șanțul de apărare săpat în jurul său și realizezi, chiar și de la distanță, cât de groase și puternice sunt zidurile fortăreței.
Un alt lucru care te izbește după ce traversezi podul de acces și pășești în curtea interioară este curățenia din jur. Știu, acesta ar trebui să fie un lucru care să vină de la sine și pe care nici măcar nu ar trebui să-l mai observăm, dar am vizitat mai multe astfel de obiective turistice din țară care, din păcate, nu erau la fel de bine întreținute.
Nu mă refer aici neapărat la gunoaie, ci mai ales la resturi de materiale rămase după renovări. Din fericire, fortăreața suceveană nu are deloc astfel de probleme.
Lucrările de restaurare s-au făcut eficient și elegant, cred eu. Vorbesc din perspectiva unui turist, nu din cea a unui specialist. Ca vizitator te simți foarte bine între zidurile cetății. Camerele și zidurile interioare arată ca aproape ca noi. Aproape că te aștepți să iasă dintr-o cameră din aia un ostaș de-al lui Ștefan cu sabia în mână, să te întrebe ce cauți tu acolo și ce-i cu hainele astea ciudate de pe tine.
Când te plimbi prin curtea interioară vei aprecia cum se cuvine gazonul bine îngrijit (ținând cont de mulțimea evenimentelor organizate aici) și aerul curat de munte. Dacă ai curiozitatea de a te urca pe ziduri (acolo unde sunt locuri special amenajate în acest sens, desigur), vei descoperi și o priveliște grozavă asupra Sucevei și pădurii din imediata apropiere a fortăreței.
Ce nu mi-a plăcut la Cetatea de Scaun a Sucevei
Am lăudat mai sus calitatea camerelor, și asta pe bună dreptate, dar un lucru care mi s-a părut cumva că lipsește din ele este mobilierul. Parcă sunt prea goale. Ca și turist pasionat de istoria noastră, mi-ar fi plăcut să pot admira și anumite piese de mobilier specifice Evului Mediu românesc. Aș fi vrut să mă așez la o masă și să-mi imaginez că însuși Ștefan cu ostașii lui au stat acolo acum câteva sute de ani.
Sper din toată inima că administrația cetății are în planul de viitor și mobilarea camerelor din cetate. Nu de alta, dar cu siguranță mobilierul, oricât de sumar ar fi, ar reprezenta un plus în ochii turiștilor, ajutându-i să-și imagineze mai bine viața în cetate de acum câteva sute de ani.
Un alt lucru care nu mi-a plăcut și pe nu mă feresc să-l critic este numărul instalațiilor electrice moderne peste care dai la fiecare pas. Poți vedea în aproape fiecare poză din acest articol întrerupătoare, proiectoare și avertismente care nu se îmbină deloc cu aspectul medieval al cetății.
Nu știu cum ești tu, dar eu când vizitez o cetate îmi imaginez că intru într-o cu totul altă lume în momentul în care am pășit în interior. Îmi place să-mi imaginez viața de atunci în jurul meu, ori acest lucru e foarte greu de făcut atunci când privești în jur și vezi o mulțime de elemente moderne.
Da, le înțeleg rostul și rolul pe care îl au în buna desfășurare a evenimentelor organizate aici, dar cred că puteau fi mascate într-un fel care să le ascundă ”modernitatea” și care să le ajute să se integreze mai bine în peisaj.
Sincer să fiu, aceasta este cea mai mare plângere a mea legată de cetatea de scaun a lui Ștefan.
Dacă poți însă trece peste aceste două aspecte negative, sunt convins că te vei putea bucura cum se cuvine de vizitarea ei.
Orar de vizitare
În perioada 3 noiembrie 2015 – 1 martie 2016 poți vizita cetatea după următorul program:
- Luni: închis
- Marți – Duminică: 10:00 – 17:00
Casa de bilete se închide la 16:30.
De asemenea, te poți bucura de proiecții video după următorul program:
- Marți – Duminică: 17:00 – 20:00
Primul program începe la ora 17:00, al doilea la 18:30.
Prețuri
- Taxă de vizitare (adulți): 10 lei/persoană
- Taxă de vizitare (elevi/studenți): 3 lei/persoană
- Taxă fotografiere (neprofesioniști): 10 lei/oră
- Taxă fotografiere (profesioniști): 50 lei/oră
- Taxă video (neprofesioniști): 30 lei/oră
- Taxă video (profesioniști): 200 lei/oră
Contact
- Telefon: +40-0230-216439
- Fax: +40-0230-522979
- Email: contact@muzeulbucovinei.ro
Important
Se oferă servicii gratuite pentru persoane cu handicap fizic grav, copii din centrele de plasament, veterani de război, lucrători actuali și pensionari din rețeaua muzeală. Pensionarii au reducere de 50% din tarifele menționate mai sus, iar spațiile disponibile pentru manifestări și evenimente culturale se pun la dispoziție în mod gratuit tuturor.
Localizare
Adresa: Aleea Cetății, Suceava
Iată și harta:
Aspecte importante despre cetate
Este unul dintre cele mai importante obiective istorice aflate în patrimoniul Muzeului Bucovinei.
Documentele istorice o menționează de la 10 februarie 1388, fortăreața fiind ridicată în timpul domniei lui Petru I (1375 – 1391).
A fost ridicată cu piatră locală (gresie nisipoasă) adusă din împrejurimi. Construcția inițială avea o formă rectangulară, cu laturile de sud și de nord având lungimea de 36 m, în timp ce laturile de est și de vest aveau 40 m lungime.
Sistemul defensiv al cetății a fost modificat pentru prima oară de către Alexandru cel Bun, care a domnit între 1400 și 1432. El a fortificat intrarea de pe latura sudică ridicând un nou zid de apărare. La acea vreme existau nu mai puțin de 7 turnuri de apărare întărite cu contraforturi.
Cele mai multe modificări însă i-au fost aduse după venirea lui Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei între 1457 și 1504. El a adăugat și a consolidat patru elemente defensive pe care le putem admira și astăzi: șanțul de apărare, podul de acces, zidul de apărare din exterior și capcana numită de istorici cursa de șoareci. Aceste modificări au fost necesare datorită apariției artileriei ca tehnică de luptă, iar domnitorul Moldovei a fost nevoit să găsească o cale pentru a o contracara.
Cele mai importante lupte pe care le-a văzut fortăreața în timpul lui Ștefan cel Mare au fost împotriva turcilor (în 1476 și în 1484) și împotriva polonezilor conduși de Ioan Albert (în 1497).
În interiorul ei poți admira încăperi precum închisoarea, pivnița, baia cu aburi, capela etc. Toate, din păcate, fără piese decorative sau de mobilier, așa cum am menționat mai sus.
Cetatea a fost cucerită în 1538 de către sultanul Suliman Magnificul, fiind predată turcilor de oștenii care trebuiau să o apere. Cronicarii turci s-au mirat în acel moment de bogățiile pe care le-au descoperit în cetate.
Următoarele lucrări importante de restaurare, efectuate după domnia lui Ștefan cel Mare, au avut loc în timpul lui Vasile Lupu. Acesta a modificat aspectul curții interioare și a reconstruit paraclisul fortăreței.
După Vasile Lupu, domnitorii moldoveni au preferat să locuiască la Iași în loc de Suceava, motiv pentru care cetatea a fost lăsată în paragină.
În 1675 fortăreața a fost distrusă de către turci și transformată într-o carieră de piatră de către oamenii locului.
Abia în 1895 s-au început lucrările de refacere a ruinelor, iar în 1951 cetatea a fost subiectul unor campanii arheologice de anvergură.
Doi ani mai târziu, în 1953, arheologii au scos la iveală bogății importante, constând în două tezaure identificate într-o groapă care făcea parte din sistemul defensiv din fața cetății. Atunci au văzut lumina zilei bogății precum aplice din aur, podoabe din aur și perle, foițe și verigi din aur.
După ce săpăturile arheologice s-au finalizat s-a trecut la consolidarea și îmbunătățirea parțială a zidurilor care mai rămăseseră în picioare.
În 2005 s-au demarat ample lucrări de restaurare, iar din vara anului 2015 cetatea este deschisă turiștilor conform programului și tarifelor menționate mai sus.
Merită să o vizitezi?
Eu spun că da. E un monument care te poate ajuta să înțelegi mai bine istoria Moldovei și a zonei de nord a României, lucru care cred că este foarte important pentru orice turist român.
Mai mult decât atât, cetatea merită vizitată prin prisma faptului că este un obiectiv impunător și impresionant, chiar și pentru turiștii care nu pun mare preț pe elementele istorice.
Spune-mi în comentarii: ai fost vreodată la Cetatea de Scaun a Sucevei? Cum ți s-a părut?
