Orice turist care vine în Suceava cu trenul este întâmpinat de o construcție elegantă și impunătoare, ce îi oferă senzația unei călătorii în timp. Din 2004 face parte din lista monumentelor istorice din județ. Gara din Suceava mai este cunoscută sub denumirea de Gara Burdujeni, întrucât în oraș există o cea de-a doua gară monument istoric cu un nume asemănător (Gara Suceava Nord din cartierul Ițcani), a cărei stare deplorabilă nu o vom dezbate în ceea ce urmează.
Gara din Burdujeni a fost construită în perioada 1892-1902 pe un suport de stejar și saltele de lână de oaie, după planurile gării din Fribourg, un oraș cochet din Elveția. La momentul construirii era o gară de frontieră, fiind situată între România și Austro-Ungaria. Burdujeni este singurul cartier contemporan al orașului Suceava care la vremea respectivă nu făcea parte din regiunea istorică a Bucovinei.
Gara în cauză este preferată în detrimentul Gării de Nord din Suceava mulțumită restaurărilor recente ce i-au fost aduse. Se remarcă prin stilul specific clădirilor austro-ungare, completat optim cu influențe baroce. Elemente deosebite sunt fațada din cărămidă roșie, ornamentele de feronerie, precum și faimoasa sală de bal din interior, care încă mai păstrează elementele originale.
Gara din Suceava – scurt istoric
Sursă foto: romaniaimaginideierisiazi.wordpress.com
Linia de cale ferată Cernăuți-Suceava a fost pusă în funcțiune în anul 1869, punctul final fiind satul Ițcani, astăzi cartier al Sucevei ce adăpostește Gara de Nord. Aceasta a ajutat la crearea unei legături între centrele Bucovinei și orașul Suceava.
Mai târziu în același an s-a lansat și calea ferată Suceava – Roman. După cum am menționat și anterior, granița dintre România și Austro-Ungaria era situată între cartierele Ițcani și Burdujeni. Întrucât satul Ițcani era pe teritoriul austro-ungar, funcționa ca punct vamal. Era o clădire impunătoare și grandioasă, construită în așa manieră încât să fie o carte de vizită veritabilă a acestora. Aceasta a fost pusă în exploatare în 1871.
În aceeași perioadă, în Burdujeni exista o simplă haltă, ce servea pentru urcarea și coborârea persoanelor ce făceau naveta din comuna Burdujeni. Începând cu anul 1881, jumătate din gara de la Ițcani a fost închiriată pentru a se folosi ca gară și vamă românească. Această înțelegere dintre Guverunul Regatului României și autoritățile Austro-Ungare a durat până în anul 1902.
În 1982 au început lucrările aferente construcției Gării din Burdujeni. Terenul pe care construcția urma să fie ridicată era unul mlăștinos, motiv pentru care s-au executat o serie de lucrări menite să ofere un fundament cât mai solid. Gara din Suceava a fost finalizată în anul 1898, iar instalațiile și copertina peronului în 1902. În zonă a fost construit și depul de locomotive, ce la vremea respectivă era unul dintre cele mai mari din Moldova. Oficiul vamal și oficiul poștal au existat în clădire până în 1918.
Gara din Suceava – modificări
În 1918 a avut loc Unirea Bucovinei cu România, motiv pentru are pichetul de grăniceri și oficiul vamal nu își mai aveau scopul, desființându-se. Mulțumită spațiului neutilizat din clădire, acesta a fost alocat în 1920 unor instituții: un orfelinat, o grădiniță și o școală primară. Din 1923 până în 1955 a existat în clădire o școală profesională pentru fete. Aceasta era destinată copiilor ce lucrau la Căile Ferate Române și dispunea de specializări precum: șesătorie, croitorie, rufărie. Mulțumită unor reorganizări a întregii administrații, tot parterul Gării Suceava era utilizat de CFR, la etaj funcționând școlile și orfelinatul.
Gara din Burdujeni a devenit un nod feroviar foarte important mai târziu, odată cu punerea în funcțiune a unei noi căi ferate. Aceasta pornea din Gara Suceava(Burdujeni) și Gara Suceava Nord (Ițcani), traversa orașul prin partea de vest, conectându-se în Păltinoasa la linia ferată Dărmănești-Câmpulung Moldovenesc.
Gara din Suceava – lucrări de restaurare
Începând cu 1956, Administrația Căilor Ferate Române a început o serie de reparații și modernizări a gării. În clădire a fost trasă apă potabilă, s-a introdus încălzirea centrală, s-a înlocuit pardoseala și s-a mai construit un oraș. În 1981 s-au electrificat liniile de cale ferată. O altă serie de lucrări s-a realizat între anii 2000-2006. S-a lucrat la partea de consolidare a clădirii, prin aplicarea cămășurilor armate la pereți, schimbarea grinzilor de susțire a acoperișului etc.
De asemnea, fațada a fost reabilitată și curățată, s-a schimbat tâmplăria, s-a refăcut copertina peronului principal etc. Pe acoperiș s-a montat tablă Lindab, decorațiunile din holul central au fost restaurate, s-a refăcut sistemul de canalizare și racordurile electrice. Lucrările au fost de o mare complexitate și s-au desfășurat lent, din pricina lipsei de fonduri. În 2006 s-a redeschis gara.
Arhitectura Gării din Suceava
Gara din Suceava a fost construită în așa manieră încât să se ridice la nivelul gării de corespondență de pe teritoriul austro-ungarilor. Astfel, s-a optat pentru o clădire impunătoare, monumentală. S-a construit după modelul unei gări din Elveția, din orașul Fribourg. Se remarcă prin influențele sale baroce, care îi oferă un aer distinctiv.
Plastica arhitecturală în care este realizată gara ne amintește oarecum de ecletismul de școală franceză. Clădirea se compune practic dintr-un corp central de dimensiuni foarte mari și două corpuri laterale. Pentru fațada gării s-a utilizat cărămidă roșie, care îi oferă un aspect impunător și totodată greu de uitat. Aceasta a fost achiziționată de la o fabrică de cărămizi din apropierea orașului Iași. Un design aparte îl are și peronul acoperit. Feroneria clădirii este din metal, realizată cu mare iscusință de meșterii suceveni.
Un punct extrem de frumos al Gării Suceava este reprezentat de sala principală, care multă vreme nu a fost utilizată în niciun scop, fiind închisă. În perioada de glorie a gării din Suceava, acest loc obișnuia să fie locația unde se organizau balurile găzduite de primăria orașului și CFR, la diverse ocazii și manifestări.
Pentru această sală, sculptorul Iftimie Bârleanu a creat o machetă din ipsos a statuii lui Ștefan cel Mare. Aceasta a fost ulterior turnată în bronz ulterior și amplasată pe platoul Cetății de Scaun a Sucevei, în 1977. Odată renovată gara, sala a mai servit drept locație pentru diverse petreceri, cu o frecvență redusă. Un astfel de exemplu este “Balul Gospodarilor”.
Actualmente, Gara din Suceava este un nod feroviar important prin care trec un număr semnificativ de trenuri de călători și marfă. Dacă ați avut ocazia să îi treceți pragul, nu ezitați să împărtășiți cu noi din experiența dumneavoastră.
