„Festivalul din cetate” este unul din evenimentele cu care orașul Suceava se mândrește de exact 7 ani. Reunește ediție de ediție oameni ce se aseamănă prin prisma muzicii pe care o iubesc și artiști valoroși deopotrivă. Dacă la ultimele 3 ediții am absentat nemotivat de la festival, anul acesta nu am putut să îl mai ratăm. Ne-am urcat frumos în mașină, ne-am cumpărat brățară și am pășit nerăbdători în șanțul de apărare al cetății pentru a ne bucura de experiența pe care festivalul o oferă.
Pentru aceia dintre voi care nu ați auzit până acum de Bucovina Rock Castle, trebuie să știți că acesta se desfășoară la Cetatea de Scaun a Sucevei, în luna august a fiecărui an. Este organizat de Consiliu Județean Suceava, Muzeul Bucovinei și Centrul Cultural Bucovina. Anul acesta s-a organizat în perioada 25-27 august, iar noi am avut plăcerea de a participa la primele două zile de festival. Pe cea din urmă am trăit-o prin ochii prietenilor și o vom relata raportându-ne strict la experiențele pe care ei le-au trăit acolo.
Bucovina Rock Castle 2017: ziua I
Ziua I nu putea debuta altfel dacă nu cu un spectacol energic oferit de fiii Sucevei, și anume, Toy Machines. Aceștia au avut onoarea de a deschide festivalul și de a fi parte din acesta aproape la fiecare ediție, prezența lor acolo fiind una firească. Personal, ne place cum Toy Machines crește frumos de la an la an, dezvoltarea lor stilistică fiind una notabilă. Am început, deci, cu muzică bună: sonorități mai lente și mai agresive, completate de o prezență scenică extrem de plăcută.
Emoționantă a fost și reapariția toboșarului Edward Ciornea, care a pășit pe scenă și a acompaniat trupa preț de două piese, pe care le-a dedicat unei persoane speciale din viața lui. În ciuda faptului că o pană de curent le-a întrerupt timpuriu momentul celor de la Toy Machines, atât aceștia cât și publicul au fost înțelegători. Pauza a fost privită drept oportunitate de socializare, căci cine merge la Bucovina Rock Castle știe un lucru: acesta este un eveniment unde nimeni nu este singur. Dacă nu mergi cu prietenii, îți fac alții acolo.
Petrecerea a continuat pe ritmuri de rap metal deviant ardelenesc, cu cei de la Relative. Cunoscuți în toată țara pentru stilul lor rebel și energia lor jovială, băieții au reușit să creeze o atmosferă pe cinste. Ne-au bucurat cu piese consacrate, ce au stârnit în noi amalgame de emoții. Cei de la Relative ne sunt dragi nu doar pentru că ne-au bucurat adolescența, dar și pentru evoluția de care dau dovadă și stilul carismatic de a comunica cu publicul.
Pentru mine, Basskaa fost una din surprizele cele mai plăcute ale festivalului. În ciuda faptului că nu auzisem de ei până în seara de 25 august, m-au captat de la prima notă muzicală. Recunosc, „de vină” este și combinația de stiluri care pe mine mă face să dansez oricât de indispusă aș fi. Ne-am distrat deci pe ritmuri reggae, ska, rock și hip-hop. A fost grozavă prezența scenică, dar și publicul a avut rolul lui în crearea unei atmosfere pe cinste.
Nici cei de la Mother’s Cake nu ne-au dezamăgit. Simpaticii vienezi ne-au transmis un vibe excelent prin acordurile lor energice. Cine nu a auzit de acești rockeri spațiali și psihedelici, ar trebui să îi asculte. Aceștia s-au făcut remarcați încă din 2012, când albumul lor de debut a primit aportul lui Ikey Owens , colaborator cu Jack White și membru Mars Volta.
Cea dintâi seară a festivalului s-a încheiat pe ritmuri russian turbo polka metal, oferite de trupa austriacă Russkaja. Pe noi ne-a cucerit și tindem să credem că publicul a fost la fel de entuziasmat cum am fost și noi. Nu putem descrie în cuvinte atmosfera ce s-a creat, însă putem spune că s-a dansat mult. Publicul s-a distrat și a trecut ușor cu vederea chiar și întreruperea de jumătate de oră apărută ca urmare a cedării unui cablu.
Bucovina Rock Castle 2017: ziua a II-a
Ziua II a debutat cu prestația celor de la Sky Swallows Challenger pe care noi i-am ratat. Știm despre ei că sunt din Cluj și impresionează printr-un melanj extrem de interesant de stiluri. Tendințele indie rock, garage rock, pop punk și alternative metal se îmbină armonios cu o voce prietenoasă, oarecum melancolică. Am avut ocazia de a-i asculta live în alt context și am regretat ulterior faptul că nu am fost acolo atunci când ei au cântat.
Am ajuns puțin înainte de ora 9, chiar înainte de a începe Fluturi pe Asfalt. Despre aceștia, ce putem spune? O formație pe care avem ocazia să o vedem rar, dar a cărui melanj de stoner, post rock, psihedelic și grunge ne captează. Și încă nu am menționat partea de poezie. Băieții sunt în opinia mea niște artiști complecși, ce se bucură de prea puțină popularitate, fiind cunoscuți doar pe scena underground. Fluturi pe Asfalt au fost pentru mine o surpriză extrem de plăcută.
Atmosfera excelentă de festival a fost completată prin prezența E.M.I.L. pe scena Bucovina Rock Castle. Grupul bucureștean s-a strecurat în programul de festival chiar pe ultima sută de metri, venind în ajutorul celor de la Travka, care nu au reușit să ne onoreze cu prezența din pricina unor probleme. Ne-am distrat pe ritmuri punk rock, ska și reggae.
Probabil Luna Amară nici nu mai necesită introduceri. Băieții sunt foarte familiari cu festivalul și au adunat la Suceava un grup închegat de fani. Muzica bună și poezia s-au îmbinat armonios, atmosfera creată fiind una cu care atât participanții, cât și membrii trupei vor rămâne în amintire. Personal, m-am atașat emoțional de această formație încă din anii adolescenței, când trupa clujeană își făcea apariția în acest oraș lipsit de evenimente pentru acest grup țintă.
Chiar dacă ne-am fi bucurat să cântăm alături de cei de la Luna Amară până dimineața, acest lucru nu a fost posibil. Pe scenă au urcat cei de la Planet of Zeus, o trupă heavy stoner rock din Atena. În ciuda faptului că este considerat a fi cel mai bun grup hard rock din Grecia, recunosc că am avut prima „interacțiune” cu ei în cadrul acestui festival. Ne-au impresionat printr-un sound excelent și multă energie.
Bucovina Rock Castle 2017: ziua a III-a
Programul pentru ultima zi de festival include trupe mari, precum Unflicted, White Walls, Dirty Shirt, Kempes și capul de afiș al festivalului, Uli Jon Roth (The Tokyo Tapes Revisited). Nu am reușit să fim prezenți pentru cea de-a treia zi de festival, însă prietenii ne-au asigurat că au avut parte de momente de excepție.
Spactacolul a început cu trupa bucureșteană Unflicted, ce îmbină armonios stoner rockul cu diverse influențe alternative. Este o prezență relativ nouă pe scena rock din România, ce pare să se bucure de o ascensiune promițătoare. Nici White Walls nu au dezamăgit publicul din Bucovina, ce s-au reîntors în forță după o pauză de creație. Participanții la festival au continuat petrecerea pe ritmuri etno metal nebun, cu un show de zile mari oferit de Dirty Shirt.
Probabil Kempes nici nu mai necesită introduceri. A bucurat scena rockului românesc cu vocea sa perioade îndelungate de timp. A cunoscut apogeul carierei atunci când a făcut parte din trupa Cargo. În prezent, a revenit pe scena rockului românesc cu trupa Kempes. O voce superbă și un timbru inconfundabil – așa a fost descrisă prestația trupei de către cei care au participat la festival.
Uli Jon Roth (Tokyo tapes revisited) au încheiat festivalul Bucovina Rock Castle 2017. Chitaristul Scorpions a arătat încă din anii ’70 că dispune de o tehnică excelentă și nu este un muzician oarecare. Soundul său este hotărât și melancolic deopotrivă. Este un exemplu viu de pasiune pentru muzică și acest lucru se simte. Acesta, alături de trupă, abordează într-o manieră proprie hiturile formației care l-au consacrat.
Ce mi-a plăcut la Bucovina Rock Castle
La Bucovina Rock Castle am mai participat. Nu an de an, însă mă pot mândri că am ajuns acolo încă de la prima ediție a festivalului. Este un eveniment care adună laolaltă împătimiți ai muzicii rock, indiferent de vârsta acestora. Adolescenți, tineri și adulți, toți se adună în șanțul cetății a lui Ștefan cel Mare de la Suceava pentru a asculta trupele preferate. Este un sentiment uimitor cum muzica reușește să creeze o legătură specială între oameni atât de diferiți și care nu se cunosc între ei.
Îmi place că acest festival crește organic de la an la an, reușind să aducă la Suceava trupe de referință din sfera rockului românesc și internațional. Locația este una de excepție, ce atrage atenția asupra unui obiectiv turistic important din oraș, care cu siguranță ar putea fi promovat mai bine decât se promovează în prezent. Cetatea de Scaun a Sucevei este adusă astfel în mintea participanților la festival, dar și a celor care citesc despre acesta.
În mod special, pot spune că apreciez faptul că publicul este unul înțelegător. În ciuda faptului că vorbim despre un festival care se află la cea de-a șaptea ediție, organizarea poate fi îmbunătățită. Indiferent de schimbările de program sau defecțiunile tehnice care au apărut, publicul a fost foarte răbdător, aspect care mă bucură enorm.
Despre trupele invitate nici nu mai are rost să vorbim. Mai underground sau mai cunoscute, mai lente sau mai violente, toate sunt primite an de an cu brațele deschise de publicul bucovinean. Personal, am parte de surprize an de an, când descopăr trupe noi, de care nu auzisem până atunci, în ciuda prezenței lor pe piață și a talentului incontestabil.
Totodată, mi-a plăcut implicarea voluntarilor, care au muncit din greu pentru a crea un spectacol frumos. I-am văzut cărând cutii, ocupându-se de restituirea obiectelor pierdute, întreținerea unei comunicări între invitați și, cu siguranță sarcinile lor au fost mai cuprinzătoare de atât.
Ce nu mi-a plăcut la Bucovina Rock Castle
Îmi doresc ca această „recenzie” să fie una cât mai obiectivă și să aduc în discuție și anumite aspecte care ar putea fi îmbunătățite. Ceea ce nu îmi place la Bucovina Rock Castle în mod special este faptul că nu au o prezență constantă și foarte bine definită în mediul online. Firește că aceasta ar implica și anumite investiții financiare, însă știu că este un festival care prezintă un potențial uriaș și ar putea fi promovat mai bine.
Anul acesta nu m-am împăcat deloc cu nisipul ce a fost răspândit prin șanțul cetății. Alergică din fire, m-am declarat supărată încă de la primul contact cu festivalul, fiind adesea nevoie să părăsesc incinta pentru a-mi trage nițel sufletul, cum s-ar zice la noi la Suceava. Praful se ridica foarte ușor și era peste tot: în aer, băuturi, mâncare și nu numai. A fost un aspect foarte deranjant, a căror consecințe nu au fost anticipate de organizatori.
Firește că putem adăuga aici anumite probleme de organizare și defecțiuni tehnice apărute. Acestea sunt greșeli din care organizatorii festivalului vor învăța niște lecții valoroase și vor ști să le evite la ediția următoare. Sau cel puțin asta vreau să cred. 🙂
Per total, Bucovina Rock Castle de anul acesta a fost o surpriză plăcută. În ciuda faptului că abia s-a terminat, deja sunt curioasă de ediția a VIII-a. Și desigur, am uitat să precizez cât de accesibil este festivalul. Prețul unui bilet pentru o seară a fost de 20 de lei, iar un abonament pentru trei zile doar 30 de lei.
Mâncarea și băutura se puteau achiziționa la prețuri lipsite de adaosuri nesimțite. Iar asta este ceea ce diferențiază Bucovina Rock Castle de alte festivaluri cu o aură mai comercială.
