Totul despre Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou din Suceava

Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou din Suceava este un lăcaș de cult ortodox, a cărui construcție datează din 1514-1522. Biserica Sf. Gheorghe din cadul Mănăstirii este inclusă în patrimoniul cultural mondial UNESCO, în grupul de Biserici pictate din nordul Moldovei, încă din anul 1993, alături de Moldovița, Probota, Voroneț și multe alte mănăstiri și biserici. Este locul pe care mulți suceveni îl vizitează oricând simt nevoia de a-și hrăni latura spirutuală. De asemenea, mănăstirea este adesea inclusă pe listele de pelerinaj religios sau a celor pasionați de artă, în diversele ei forme: arhitectură, pictură etc.

Biserica poartă hramurile Sfântul Gheorghe (care se sărbătorește în 23 aprilie) și Sfântul Ioan cel Nou (sărbătorit în 24 iunie). Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou se situează în apropiere de Cetatea de Scaun a Sucevei și Muzeul Satului Bucovinean.  Dispune de 5 obiective: Biserica Sf. Gheorghe, stăreția, clisiarnița, turnul clopotniță și corpul de chilii.

Fotografie realizată de Cosmina Șărbănescu

Istoria Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou din Suceava

Din grai în grai s-a transmis informația conform căreia pe locul mănăstirii a fost în trecut o bisericuță în stare deplorabilă. Întrucât în anul 1513 catedrala mitropolitană a Sucevei ( Biserica de la Mirăuți) a fost distrusă într-un incendiu, Bogdan al III-lea al Moldovei a hotărât să demareze acțiunile de construire a unei biserici care să devină noua catedrală a mitropoliei. Din 1914 până în 1917 s-a ridicat construcția până la nivelul ferestrelor.

În anul 1917 voievodul moare, lucrările fiind continuate sub controlul fiului acestuia, Ștefăniță Vodă. Biserica a fost finalizată în 1522. Picturile interioare și exterioare s-au realizat în timpul domniei lui Petru Rareș, între anii 1532 și 1534, întreg programul iconografic fiind specific monumentelor cu tentă renascentistă din acea perioadă.

Cu toate că în 1564 capitala Principatului Moldovei a fost mutată de la Suceava la Iași, mitropolia a rămas tot aici. În 1589 au fost mutate de la Biserica Mirăuți la mănăstire moaștele Sfântului Ioan cel Nou, realizându-se și câteva modificări: a fost adăugat pridvorul și s-a construit turnul clopotniță. La Sf. Ioan cel Nou a funcționat în acea vreme o școală teologică, unde au lucrat dascăli de limba greacă, slavonă și română, miniaturiști, gravori și caligrafi.

În secolul al XVII-lea Mitropolia Moldovei a fost mutată la Iași, iar la Sf. Ioan cel Nou s-a mutat un mare cărturar: Dosoftei Bărilă. Mai târziu, oștile regelui Jan Sobieski l-au luat ca ostatic pe mitropolit, alături de tezaur și moaște, fiind duse în Ucraina. După ocuparea Bucovinei de către imperiul habsburgic , moaștele au fost readuse la Suceava. În clădirile mănăstirii s-a organizat o școală bisericească și mai târziu, s-a înființat Institutul Teologic. De-a lungul timpului, mănăstirea a suferit diverse modificări și restaurări.

Moaștele Sf. Ioan cel Nou au fost mutate la biserica ortodoxă română din Viena în timpul primului război mondial pentru a fi protejate și au fost aduse înapoi în iulie 1918. În anul 1991 s-a înființat Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, biserica Sf. Gheorghe din cadrul mănătirii devenind catedrală arhiepiscopală. În prezent, hramul mănăstirii se ține în 24 iunie, aceasta fiind ziua când s-au readus moaștele Sf. Ioan cel Nou.

Fotografie realizată de Cosmina Șărbănescu

Pictura Bisericii Sf. Gheorghe

Pictura bisericii atât în interior, cât și în exterior este realizată în frescă, în stil bizantin. Cele interioare sunt realizate din 1517-1527, reprezentând sfinții prăznuiți de biserica ortodoxă și scene din istoria creștinismului. Deasupra ușii ce conduce enoriașii spre pronaos se afșă icoana Sintei Fecioare Maria Glicofilusa.

Picturi extrem de frumoase sunt cele ce reprezintă scene bibice precum: spălarea picioarelor, împărțirea veșmintelor, drumul spre Golgota, Răstignirea, Coborârea de pe Cruce, Înălțarea și Pogorârea Sfântului Duh. Tabloul votiv este pictat în naos, în partea dreaptă.

O altă pictură deosebită scena Aducerii moaștelor Sf. Ioan cel Nou. În altar se găsesc picturi cu Maica Domnului, scena Învierii lui Lazăr, Împărtășania Apostolilor și Sfinții Ierarhi. Vechimea și-a pus amprenta asupra picturilor, fiind înecate în fum. Acestea au fost restaurate de un pictor vienez între 1906-1909.

Pictura de pe pereții exteriori datează din vremea lui Petru Rareș, fiind foarte asemănătiare cu cele de la Moldovița și Humor. Acestea s-au deteriorat de-a lungul timpului, deslușidu-se astăzi câteva picturi pe peretele sudic, adăpostit de ploi: Acatistul Maicii Domnului, Asediul Constantinopolului, scena Fiului Risipitor, Arborele lui Iesei. În 1979-1983 s-au realizat activități de restaurare a picturilor, rezultatele fiind optime pe fațada sudică și vestică.

Fotografie realizată de Cosmina Șărbănescu

Arhitectura Bisericii Sf Gheorghe

Biserica Sf. Gheorghe dispune de un plan treflat și este susținută de 9 contraforturi: 2 sprijină arcul median al pereților pronaosului, câte două încadrează absidele laterale, două se află în colțurile pridvorului, iar un picior de contrafort oferă susținerea absidei altarului. Ocnițele sunt dispuse sub cornișă, iar pe fețele absidelor se află firide alungite.

Deasupra naosului este turla octagonală cu 4 ferestre, așezată pe 2 rânduri de baze stelate suprapuse și spirijintă de 4 contraforturi pe laturile oarbe. În zilele noastre acoperișul este realizat din țiglă colorată, însă acesta a fost inițial din plumb, ce a fost furat în timpul invaziilor din Moldova. Intrarea în pridvor se termină printr-un arc în acoladă, iar trecere în pronaos este marcată de un arc frânt.

“Ctitorie a voievozilor moldoveni, Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava este o poiană de liniște și o gură de istorie în inima orașului, unde mirenii își descarcă sufletele, spunând în grabă o rugăciune de ajutor, întorcându-se cu pace-n suflet la grijile lumești.

Pentru mine, mănăstirea înseamă o poartă de dobândire a harului sfinților de altădatăși a păcii pe care Sfântul Ioan o dăruiește celui ce se închină cu evlavie la Sfintele Moaște.” – ne dezvăluie Cosmina Ș., o suceveancă iubitoare a locurilor unde s-a născut și a crescut, pe care adesea o surprindem în incinta mănăstirii.

Surse: sfantulioancelnou.ro, centruldepelerinaj.ro