Traseu pe Pietrosul Bistriței, din Cheile Zugrenilor (galerie foto)

Pietrosul Bistriței este unul dintre cei mai impresionanți munți din Țara Dornelor, atât prin sălbăticia pe care turiștii sunt nevoiți să o înfrunte, cât și prin peisajele minunate care te răsplătesc o dată ce reușești să ajungi sus. Așa cum povesteam în acest articol, Pietrosul poate oferi multe aventuri de ținut minte, dar oferă și destule surprize neplăcute.

Azi a fost pentru mine și Anca una dintre zilele din prima categorie.

Am pornit la drum din Călinești, cătunul din satul Sunători de pe malul Bistriței, la ora 9:30. Ne-am îndreptat pe malul râului spre Cheile Zugrenilor, de unde plănuiam să pornim spre unul dintre traseele pe care nu le-am încercat niciodată, în ciuda multor voci care ne spuneau că vom fi singuri pe munte, că populația de urși s-a înmulțit și că poate ar trebui să ne alegem altă rută pentru că traseul respectiv e unul dintre cele mai dificile.

Cu toate acestea, am ajuns hotărâți la barajul de deasupra căruia pornește marcajul ce urcă până hăt în vârful muntelui, la altitudinea de 1791 de metri. La baraj ne-am intersectat cu alte două grupuri de turiști, în total 8 oameni care, ca și noi, porniseră pe cărarea abruptă dintre stâncile de pe malul Bistriței.

Ne-am dat seama încă de la început că nu e vorba despre un traseu ușor, nici măcar un pic. Dacă plănuiți o excursie pe acest traseu, așteptați-vă la greutăți.

Nu am calculat cu niciun aparat profesional ca să avem o cifră exactă, dar estimez că înclinația pantei de urcare în această zonă se situează lejer între 10 și 40 de grade, pe alocuri poate chiar și mai mult pentru că sunt zone în care, fără nicio exagerare, te cațeri mai mult decât pășești.

Iată ce trebuie să știți:

Ruta are un nivel mare de dificultate

Dificultatea este mare pe tot parcursul lui. Da, sunt zone unde mergi mai lejer, dar 80% din traseu presupune mult efort fizic ca să te împingi pe tine însuți pe cărarea care urcă muntele. Pregătiți-vă fizic și psihic pentru o cărare printe copaci și stânci, uneori peste copaci căzuți și deseori direct peste stânci pe care nu ai cum să le ocolești. Dificultatea e clară încă de cum ajungi la barajul de pe Bistrița, care te întâmpină cu un perete de stâncă din vârful căreia începe practic marcajul și traseul.

Marcajul roșu cu alb este însă foarte vizibil și cărarea este suficient de bătătorită cât să nu vă puteți abate de la ea. Mai mult decât atât, traseul urmează coama muntelui, fiind aproape imposibil să te rătăcești, pentru că atât în stânga cât și în dreapta se află pante abrupte care îți sugerează mai mult decât clar că ruta cea mai sigură este cărarea dintre ele.

Luați-vă cu voi cele necesare

Deși e adevărat că un ghiozdan mai plin înseamnă automat mai multe lucruri de cărat în spate și deci o oboseală crescută, nu renunțați la lucrurile absolut necesare. În această categorie intră următoarele:

Apă de băut suficientă. Nu există nicăieri în apropiere de acest traseu izvoare cu apă care pot potoli setea, motiv pentru care ceea ce cărați cu voi este apa pe care o veți consuma până la întoarcere. Recomand minim 2 litri de persoană, dar cantitatea de apă poate fi mai mare. Mai bine cărați mai mult decât să suferiți de sete.

Mâncare. Spre deosebire de alți munți din Țara Dornelor, Pietrosul Bistriței nu este ospitalier. Nu există restaurante, nu există stâni și nicio sursă de hrană decât ce vă luați cu voi în ghiozdan. De fapt, singura sursă de hrană e reprezentată de fructele de pădure, în special afine și merișoare, dar mă îndoiesc că vă veți potoli foamea cu asemenea fructe culese de pe cărare. Și asta abia când ajungeți în vârf, pentru că pe traseu nu le găsiți. Deci aruncați în ghiozdan câteva sendvișuri pe care vă puteți baza o dată ce ajungeți sus.

Tricou/bluză de schimb. Din experiența proprie vă sfătuiesc să aveți în ghiozdan ceva haine de schimb. Vor prinde extrem de bine când ajungeți sus și primul lucru pe care veți dori să-l faceți va fi să vă schimbați tricoul sau bluza ude leaorcă de la transpirație. Deși 90% din traseu e la umbra copacilor, e imposibil să nu transpirați la urcare. Eu am simțit această nevoie după primele 10 minute, dar bineînțeles că nu luasem nimic cu mine. Șosetele de schimb sunt și ele o idee bună în caz că dați peste vegetație udă.

Haine rezistente și încălțăminte trainică. Deși e destul de clar că atunci când mergi pe munte ar fi bine să nu o faci în pantaloni scurți și teniși Converse, mulți turiști nu se gândesc la lucrurile acestea. Dacă nu aveți încălțăminte și îmbrăcăminte dedicată pentru munte (nici noi nu am avut de această dată) asigurați-vă cel puțin că vă luați pantaloni lungi și încălțări rezistente. Acest traseu va pune o mare presiune pe încălțăminte, atât la urcare cât și la coborâre, iar pantalonii lungi vă vor apăra împotriva crengilor și vegetației prin care va trebui să treceți din când în când.

Plecați din timp

Nu e o idee bună să vă porniți la drum la ora 12, pentru că va dura cel puțin 3 ore să ajungeți sus și veți fi mult prea obosiți ca să plecați înapoi prea repede. Coborârea durează și ea minim 2 ore, indiferent de cât de repede credeți că vă veți mișca. Nu cred că vă doriți să vă prindă întunericul pe munte oriunde ar fi, cu atât mai puțin pe un traseu care necesită extrem de multă atenție la coborâre.

Nu vă hazardați pe stânci

Ești băiat și vrei să impresionezi fata pe care o placi stând super aproape de marginile stâncilor de pe Pietrosul? Stai liniștit, sunt mai multe șanse să o cucerești dacă ești viu.

Cauți cele mai bune poziții pentru selfie-ul de pe Instagram? Crede-mă când îți spun că followerii tăi vor aprecia la fel de mult o poză făcută și la 2 metri de marginea stâncilor. Nu e nevoie să așezi pe vârful celui mai mare bolovan pe care îl vezi.

Ideea e simplă: nu vă hazardați pe stânci și aveți grijă pe unde călcați. Pe alocuri pământul care formează cărarea e surpat sau stă să fugă de sub picioarele neantente, iar marginile stâncilor nu sunt semnalizate cu semne de interzicere și pot fi foarte tentante pentru turiștii prea cutezători. Țineți cont și de faptul că, în caz de probleme grave, salvamontiștii nu vor putea ajunge la voi decât după cel puțin 4-5 ore.

Nu am auzit niciodată de accidente grave pe acest munte, iar acest lucru mă surprinde și mă bucură în același timp. Înseamnă că oamenii care ajung aici își dau seama de pericol și nu fac parte din categoria celor care simt nevoia să elibereze puțină adrenalină chiar pe vârful unuia dintre cei mai sălbatici munți din Țara Dornelor.

Hai să continuăm cu acest trend pozitiv, bine?

Concluzia vizitei pe Pietrosul Bistriței?

Menționez încă o dată faptul că acest traseu trebuie tratat cu foarte mare seriozitate. Nu alegeți să îl parcurgeți dacă nu sunteți hotărâți și pregătiți să o faceți. Nu e potrivit pentru o mică plimbare de duminică sau pentru persoanele care nu sunt dispuse să se murdărească în această aventură. O dată ce treceți de stânca de deasupra barajului vă puteți da imediat seama de dificultate, astfel încât nu e prea târziu să vă întoarceți dacă după primele 15 minute simțiți că nu sunteți pregătiți să faceți față încercării.

Dacă însă respectați imensitatea și sălbăticia lui, Pietrosul Bistriței vă așteaptă cu brațele deschise, cu multe afine și merișoare delicioase, dar și cu foarte multe peisaje de care nu vă veți sătura prea curând.

Ah, și destule poze bune pentru Facebook și Instagram. Dovadă stă galeria de mai jos.